Cum să-i spui celei pe care o cunoști mai bine decât îl cunoști pe iubitul tău că nu vrei să mai fiți prietene? Cum se face să nu mai fii prieten cu cineva, să rupi toate legăturile consolidate în ani cu lacrimi, secrete și bucurii? Prieteniile nu se rup atunci când o spui din gură ci atunci când nu le mai simți. Și începi să lucrezi la parte “când nu le mai simți”. O faci să nu te mai simtă prietenă: o eviți mai mult decât o făceai până acum, rupi orice legătură cu ea. După câteva luni în care tu nu-i dai nici un răspuns la întrebări, te lasă în pace. Acum ai scăpat de ea și ești numai tu cu iubi tău. Și ce dacă simți nevoia să vorbești cu cineva, să mai ieși la o plimbare și cu altcineva, nu doar cu iubi?
Până mai ieri îl aveai pe iubi cu care făceai tot ce făceai cu prietena ta, dar azi a plecat și el, sătul să nu ai personalitatea ta, să te lași mereu influențată de alții, parcă să prea faci ce spun alții…
Îi scrii prietenii tale un email înnodat cu lacrimi și regrete. Știi că ai greșit și nu te apuci să-i povestești ce mult suferi că nu mai ești cu iubitul tău. Îi spui că suferi enorm că v-ați despărțit voi două, pentru asta plângi acum, nu după iubi. Cum să-ți spună că nu te mai iubește pentru că nu ai personalitate, că ești prea maleabilă? Prietena ta nu ți-ar fi reproșat niciodată asta. Mereu ea îți spunea când tu te plângeai că ești prea bleguță și prea blândă: “lasă că sunt eu destul de puternică pentru amândouă. Lumea mai are nevoie și de oameni buni și iertători.”
Acum ea, cea dintr-o bucată, cea care plătește cu aceeași monedă, e cea iertătoare,. Ți-a iertat rătăcirea, poate așa cum ar fi făcut orice prietenă adevărată. Însă tu nu ar trebui să te ierți! Cum să vii în fața ei cu scuza “prietenul meu nu te plăcea și mi-a cerut să renunț la tine…De asta nu te-am mai căutat. Nu puteam să vă împac pe amândoi.”
“Și ai renunțat la mine…”
Câți dintre noi putem să acceptăm că a fost o vreme când un om important din viața noastră ne-a desconsiderat și ne-a dezamăgit ca mai apoi să ne reevalueze? De parcă vechile prietenii, persoanele pe care le cunoști ca pe propriul buzunar se pot reevalua de la o zi la alta… Câți suntem iertători și câți nu putem merge mai departe, în ciuda cică…prieteniei? Dacă tu ai avut un moment de ezitare și te-ai gândit să renunți la mine în favoarea celuilalt mod de a iubi, înseamnă că nu mă meriți ca prietenă, înseamnă că am fost ceva ce mi-am imaginat doar eu.
Unii pot ierta, însă unii rămân cu îndoială și cu teamă în suflet că ai putea să rămâi prietena cea mai bună până la următoarea iubire….

BiscuiteS a zis,
28/04/2011 la 5:38 pm
Inca reusesc sa ma sochez ori de cate ori vreo prietena care candva se batea cu pumnul in piept ca prietenii vin mereu pe primul loc, se indeparteaza in momentul in care intra intr-o relatie. Mi se pare penibil si nu, nu cred ca as ierta, pentru ca poate in perioada aia as fi avut nevoie de cineva alaturi de mine, poate ca as fi avut nevoie de un sfat, dar nu am putut sa iau telefonul si sa sun, de teama sa nu deranjez.
Iar intr-o prietenie, nu exista treaba cu “te-am deranjat?”.
mazgalica a zis,
29/04/2011 la 6:04 pm
Bine ai venit pe blogul meu, Biscuite
Prieteniile adevărate, după părerea mea, sunt cele care rămân la fel de solide și după momente de încercare. O relație în care partenerul (a) nu este de acord cu prietenia ar fi unul dintre ele.
tink3rbe11 a zis,
28/04/2011 la 5:53 pm
Trista povestea…trist sa rupi ceva ce cladesti cu greu si care nu se gaseste ” pe orice drum” pentru primul care crede ca are dreptul sa-ti ceara asa ceva.Nimeni nu are dreptul sa te faca sa renunti la ce e al tau.
Imi place mult tema ta, ma face sa ma simt…ca in copilarie…ma bucur ca am intrat .
O seara minunata!
mazgalica a zis,
29/04/2011 la 6:06 pm
Mulțumesc Tinkerbell pentru apreciere
Când întâlnești acel cineva care crede că are dreptul să-ți ceară să renunți la ce e al tău, înseamnă că acel cineva nu este pentru tine.
Josephine a zis,
28/04/2011 la 7:03 pm
Eu nu mai iert astfel de ieşiri căci mi-am luat-o-n freză de câteva ori, şi nu numai pentru un anumit iubi ci pentru mai mulţi. Mi-am dat seama că sunt şi prieteni care în ciuda unei noi sau vechi relaţii îşi fac timp să se întâlnească şi cu mine aşa că voi rămâne cu aceştia.
mazgalica a zis,
29/04/2011 la 6:07 pm
Ăștia de care vorbești sunt prietenii adevărați.
scorpio72 a zis,
29/04/2011 la 7:34 am
hmm,daca iti este prietena cu adevarat,va trece peste si va ierta!
schimbarea insa va trebui sa o faci la tine si sa nu mai repeti aceeasi greseala..
problema este alta insa: depinde cat de mult permiti unui prieten sa se implice in relatia ta actuala,pentru ca nici asa nu este bine.
mazgalica a zis,
29/04/2011 la 6:08 pm
Dacă cea trădată este o prietenă adevărată va ierta, însă cea care greșește mai poate fi numită prietenă adevărată?
scorpio72 a zis,
30/04/2011 la 9:15 am
daca ea constientizeaza ce a facut si nu va mai repeta..de ce nu?
toti suntem supusi greselii,insa ar trebui sa nu uitam ca pentru o iubire,nu trebuiesc sacrificati altii.
ella a zis,
29/04/2011 la 7:45 pm
Dupa mine, cele care renunta la prieteni doar de dragul unui IUBI, nu merita sa ramana in continuare langa mine. De-a lungul anilor, am avut multe surprize, am iertat insa prieteniile nu au mai fost ca inainte, pentru ca in sufletul meu ma asteptam ca in orice moment sa rasara alt Iubi, si sa reiau povestea. Cele care se comporta asa sunt doar niste tipe frustrate si cum spuneai si tu, fara personalitate.
Limitand nelimitatul sau despre prietenie « ANM a zis,
30/04/2011 la 12:17 pm
[...] Nu ai cum sa pui o bariera si pur si simplu sa zici : Ba, nu mai suntem prieteni. Am citit si la Mazgalica ceva asemanator. Am dat pentru prieteni tot ce am avut mai bun,luand de la ei tot ce nu aveau [...]
eumiealmeu a zis,
30/04/2011 la 6:12 pm
era o teorie pe care mi-au şoptit-o şi mie oamenii după ce m-am căsătorit: gata, acum, eşti doar tu cu el, nu mai trebuie să mai existe nimeni pentru tine, nici pentru el.
eu, om cu mulţi prieteni şi prietene, am zis: ba nu, el e un nou tip în gaşcă, cel alături de care-mi petrec tot timpul. ceilalţi sunt la fel de importanţi, cu atât mai mult cu cât nu prea pot să stau cu ei…
şi mi-am continuat prieteniile cu fetele dragi. mă miram de ce sunt atât de consternaţi oamenii în ceea ce priveşte relaţia mea cu ei – se aşteptau să fiu o măicuţă care nu mai vorbeşte cu nimeni.
hm. dacă prietenele mele nu i-ar fi plăcut lui, aflam ce anume îl deranjează… şi le îndreptau ele… ideea e că am împăcat întotdeauna căsnicia cu prietenele. nici soţul meu nu e stupid în cerinţe, nici prietenele mele nu sunt nesănătoase – că sunt unele care chiar merită să le tratezi cu … distanţă…